Al fular yê ũa tradiçon purtuéźa que tamiên se fai an Miranda. Yê ũa buôlla de pan, cun ou siên uôbus, mas cun chicha de cuchinu, muita chicha. De maneira general, cun preźuntu frescu ou sécu y cun chouriçu. Cunforme al que s’apaña y l qu’un ten.
Nin siêmpre se ponen uôbus, ya qu’antes nin todus lus teniên ! Al fular ten ũa grande simbolica Cristana anque muitas pessonas lu fazen siên saber verdadeiramiênte purquei. Ende, debreve vus splicu las segueneficaçones de lus angrediyentes qu’hai nessa grande receita.
Puner uôbus ten la simbolica de la reźureiçon dal Cristu. La chicha preźente nal pan yê repreźentativa dal cuôrpu dal Cristu. Y l facto de-l partir antre todus, amigus ou familiares, repreźenta la ultima céna.
Nurmalmiênte, nal die de la Pascua, al cura passa pur tod’las caźas pa las benzir y yê nurmal de l’oufrecer un quechicu dal fular, a la par tamiên d’un pocu de deñeiru…mas issu yê outra couźa !
Nin tod’las pessonas saben fazer fular. Pa lu saber fazer yê peçiźu saber fazer pan, ou seya saber biên amassar.
Quandu éra pequeiñu, llembru-me de ber mi mai, Carolina, y mi bo a amassar l pan y l fular. Cuziên-lu nal fornu de l’Abadia. Un fornu de 1736 ya hoije quaisqu’an rúinas.
Ende deixu-vus ũa fetugrafie mas dal fular que fiç cun mi mai pa la Pascua. Pus si… nun tube tiêmpu de las puner antes !
4 comentários:
Yá se quemie un carolo dessa fogacica.
Si home ! Adonde stara esse ! .... Y agora ya nun yê l tiêmpu hahahahahahahaha
Estás mui garunho. Bá a ber se nun te anculhes ...
da mesmo apetite, bem ficou aquele que o comeu
Enviar um comentário